Odata soarele cobori intr-un sat, la hora, luand chipul unui fecior.
Un zmeu l-a pandit si l-a rapit dintre oameni, inchizandu-l intr-o
temnita. Lumea se intristase. Pasarile nu mai cantau, izvoarele nu mai
curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe
zmeu. Dar intr-o zi, un tanar voinic s-a hotarat sa plece sa salveze
soarele. Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor
ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele.
Drumul
lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul
zmeului si au inceput lupta. S-au infruntat zile intregi pana cand zmeul
a fost doborat. Slabit de puteri si ranit, tanarul elibera Soarele.
Acesta se ridica pe cer inveselind si bucurand lumea. A reinviat natura,
oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sangele
cald din rani i s-a scurs in zapada. Pe cand acesta se topea, rasareau
flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Pana si ultima picatura de
sange se scurse in zapada imaculata. Muri.
De atunci tinerii impletesc
doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei le ofera fetelor pe care le
iubesc sau celor apropiati. Rosul inseamna dragoste pentru tot ce este
frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Albul simbolizeaza
sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.
Citeste si Martisorul – Datini si Traditii
