Odata soarele cobori intr-un sat, la hora, luand chipul unui fecior.
Un zmeu l-a pandit si l-a rapit dintre oameni, inchizandu-l intr-o
temnita. Lumea se intristase. Pasarile nu mai cantau, izvoarele nu mai
curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe
zmeu. Dar intr-o zi, un tanar voinic s-a hotarat sa plece sa salveze
soarele. Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor
ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele.
Drumul
lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul
zmeului si au inceput lupta. S-au infruntat zile intregi pana cand zmeul
a fost doborat. Slabit de puteri si ranit, tanarul elibera Soarele.
Acesta se ridica pe cer inveselind si bucurand lumea. A reinviat natura,
oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sangele
cald din rani i s-a scurs in zapada. Pe cand acesta se topea, rasareau
flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Pana si ultima picatura de
sange se scurse in zapada imaculata. Muri.
