Sfantul Andrei - Datini si traditii

Noaptea Sfantului Andrei, traditii si obiceiuri romanesti

Pentru noaptea dinaintea Sfantului Andrei, romanii au traditii unice care s-au transmis inca de la daci.
Si pentru ca traditiile poporului roman sunt frumoase si mistice, merita sa le cunoastem si sa le povestim
copiilor nostri. In noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna, iar Sf. Andrei imparte prada, pentru iarna care
incepe, fiecarui lup... Noaptea Sfantului Andrei ar trebui sa fie Halloween-ul romanilor.

Noaptea Sfântului Andrei, traditie romaneasca

Romani au o traditie frumoasa pentru noaptea Sfantului Andrei care s-a transmis inca de la daci. Si 
pentru ca traditiile poporului roman sunt frumoase si mistice, merita sa le cunoastem si sa le povestim copiilor 
nostri despre ele.

Ziua Sfantului Andrei se cheama si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se stie ce a simbolizat lupul pentru
daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede si 
acum ca in ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu scapa 
dinaintea lui. De aici si credinta ca "isi vede lupul coada". Ziua se serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu 
strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care indraznesc sa plece la drum, 
in ziua cand porneste si luparia.

In noaptea de 30 noiembrie se aduna lupii

In noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna, iar Sf. Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup. 
Ca sa-si apere gospodaria de lupi, se obisnuieste si astazi la tara sa se unga tarusii de la poarta, ferestrele si 
pragul usilor cu usturoi. In unele parti se ung cu usturoi chiar si fantanile. Alti gospodari fac o cruce de ceara si 
o lipesc la vite, insa numai la cele de parte barbateasca: boi, berbeci, armasari, tapi, si anume pe cornul din 
dreapta.

Semnificatia martisorului

Semnificatia martisorului : simbolul primaverii si al revenirii la viata ce ne aduce optimism si credinta. Forma acestuia s-a schimbat in timp. La inceput martisorul era simbolizat printr-o moneda. 

Mai tarziu aparea sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu insirate pe o ata. Acum margelele frumos colorate, ceramica si florile le-au luat locul.

 Despre Martisor sunt multe legende care incearca sa explice originea .Cert este ca aceasta se pierde in negura vremilor.Cultura romaneasca prezerva cu grija memoria stramosilor ei, astfel ca

1 MARTIE: Ce este bine sa faci astazi

Romanii sarbatoresc de venirea primaverii intr-un mod unic, la inceputul lunii martie.

Dupa vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an şi se celebra sarbatoarea "Matronalia" la care se desfaşurau serbarile lui Marte, zeul forţelor naturii, al primaverii şi al agriculturii.

1 MARTIE. An de an de 1 Martie ne recapatam speranta, optimismul, credinta in mai bine si sporul in toate. Martie este momentul in care oamenii incep sa caute primul ghiocel, ca semn al venirii primaverii cu adevarat. Acum frigul incepe sa se impleteasca cu razele soarelui, intunericul cu lumina si dupa o iarna grea cu omat mare invinge viata, primavara, soarele.

POVESTEA MARTISORULUI

Odata soarele cobori intr-un sat, la hora, luand chipul unui fecior. Un zmeu l-a pandit si l-a rapit dintre oameni, inchizandu-l intr-o temnita. Lumea se intristase. Pasarile nu mai cantau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe zmeu. Dar intr-o zi, un tanar voinic s-a hotarat sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele.

Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si au inceput lupta. S-au infruntat zile intregi pana cand zmeul a fost doborat. Slabit de puteri si ranit, tanarul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer inveselind si bucurand lumea. A reinviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sangele cald din rani i s-a scurs in zapada. Pe cand acesta se topea, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Pana si ultima picatura de sange se scurse in zapada imaculata. Muri.

Boboteaza - 6 ianuarie

Boboteaza, este pe data de 6 ianuarie si  incheie ciclul sarbatorilor de iarna.

Vine Boboteaza si cu Sf. Ioan !

In ajunul Bobotezei se pregatesc bucate  asemanatoare cu cele din ajunul Craciunului. 

Pe masa  se asterne o fata de masa, aleasa special pentru acest moment, sub fata de masa se pune fan sau o tava iar pe fiecare colt se pune cate un bulgare de sare. Deasupra se aseaza douasprezece feluri de mancare : coliva – grau pisat, fiert, indulcit cu miere si amestecat cu nuca pisata – bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale  umplute cu crupe, bors de „burechiuse” sau „urechiusele babei” – bors de fasole alba in care se fierb coltunasi mici, umpluti cu ciuperci, ce au colturile lipite in forma de urechiuse -, bors de peste, peste prajit, „varzare” – placinte de post umplute cu tocatura de varza acra -, placinte cu mac etc.

Pana la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mancare iar, imediat dupa sfintirea mesei, parte din bucate sunt adaugate in hrana animalelor pentru „a fi protejate de boli si pentru a fi bune de prasila”.

IN TOP : MESAJE   La Multi Ani de Sfantul Ion

Alta data, dupa ce preotul rostea Troparul Botezului si stropea cu agheasma in casa si pe gospodari, era invitat sa se aseze pe lavita. Sub laicerul de pe lavita erau asezate, din timp, boabe de porumb – „ca sa stea clostile pe oua” – si busuioc – „ca sa vina petitorii’. Busuiocul acesta era folosit, mai tarziu, in descantecele de dragoste.

In semn de rasplata se dadeau: bucate („desagarului”), bani (preotului), nuci, mere si covrigi (copiilor) iar, pe crucea preotului, gospodina casei aseza cel mai frumos fuior de canepa. Oferirea fuiorului avea mai multe semnificatii: se credea ca de firele acestuia se vor prinde toate relele, ca fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele mortilor sau ca Maica Domnului va face din canepa un voloc cu care va prinde sufletele mortilor din iad pentru a le ridica in rai

CITESTE MAI DEPARTE -> 

Boboteaza. Tradiţii şi obiceiuri

Legenda lui Mos Nicolae

 Mos Nicolae , protectorul copiilor

In noaptea de 5 spre 6 decembrie traditia spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care sunt cuminti, lasandu-le in cizmulite dulciuri si alte daruri. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata iar copiii care au fost cuminti vor gasi in ghetute diverse cadouri.


De altfel, povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.

Protector si iubitor al copiilor

Cunoscut in Transilvania si sub numele de Sin-Nicoara, Sfintul Nicolae este cel mai popular sfint in Ardeal. Sarbatoarea lui a generat un adevarat folclor, de la darurile de "Mos Neculai" si pina la obiceiurile si legendele diferentiate de la sat la sat. Nascut in cetatea Patara din tinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (in limba greaca "biruitor de popor") s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le facea. Dupa ce i-au murit parintii, Nicolae si-a impartit averea saracilor si a intemeiat manastirea Sionului de linga Mira, capitala Lichiei, calatorind ca prelat la Ierusalim.

Traditia spune ca este protectorul copiilor.

Zeci de marturii vorbesc de ajutorul pe care Sfantul Nicolae l-a acordat celor care s-au rugat lui, pentru trecerea examenelor dificile de la scoala.

De-a lungul secolelor au aparut povesti si legende despre viata si binefacerileSfantului Nicolae.

Toate acestea au ajutat la intelegerea caracteruluiextraordinar al acestuia si de ce a fost atat de mult indragit si consideratprotector al celor neajutorati si neputinciosi.

Una dintre cele mai cunoscute legende este a celor trei surori, fetele unui nobil sarac, care datorita situatiei financiare precare nu se puteau marita.

Despre Halloween !

 Halloween-ul, ce nu stiai despre aceasta sarbatoare !

In urma cu 2.800 de ani noaptea de 31 octombrie era considerata o noapte magica, aflata la granita dintre vara si iarna, dintre lumea viilor si cea a mortilor, o noapte care nu facea parte din an, ci care se afla suspendata in atemporalitate, colindata de spirite si creaturi infricosatoare.

In aceasta lume incarcata de misticism, calendarul celtilor cuprindea doar doua anotimpuri, vara si iarna, iar noaptea de 31 octombrie marca sfarsitul unui anotimp si inceputul altuia. Era granita dintre Anul Vechi si Anul Nou. In ajunul Anului Nou, celtii il sarbatoreau pe Samhain, "Stapanul Intunericului", cea mai temuta dintre zeitatile celtice. Potrivit credintei druizilor, ajunul Anului Nou era momentul in care spiritele puteau patrunde in lumea viilor in cautarea de jertfe. Pentru a se proteja si pentru a alunga spiritele malefice, celtii aprindeau ruguri sacre pe varfurile dealurilor si aduceau ofrande zeilor. Dupa ceremonie, oamenii luau carbuni incinsi din focul sacru pentru a-si lumina drumul spre casa si, pentru a se asigura ca nu vor intalni nici un spirit malefic, se deghizau in fantome si vrajitoare.

Superstitii de Martisor / 1 Martie

 Superstitii de Martisor / 1-9 Martie

Martisorul este un simbol stravechi al primaverii, al inceputului, al bucuriei de a trai. De Martisor, vechiul se reinnoieste, iar traditiile, obiceiurile si datinile vechi de mii de ani sunt readuse in centrul atentiei. Iata cateva din cele mai frumoase si cunoscute traditii si obiceiuri romanesti legate de sarbatoarea Martisorului:

In mod traditional, Martisorul se prinde in piept sau la mana inainte de rasaritul soarelui, in zorii zilei. Purtat la incheietura mainii sau in piept, snurul in firicele de alb si rosu capata semnificatii aparte. Albul semnifica masculinitatea, ratiunea si sobrul asociat masculinitatii, iar rosul simbolizeaza feminitatea, senzualitatea, iubirea, bucuria de a trai. Femininul se imbina cu masculinul, vara se impaca cu iarna, caldura se intrepatrunde cu frigul creand o uniune perfecta, un simbol perfect. Un martisor… Impletirea albului si a rosului sugereaza si innoirea ciclului vietii. Cu toate acestea, unii etnografi sunt de parere ca sarbatoarea Martisorului reprezinta de fapt revenirea la viata a naturii dupa Marele Potop mentionat in Biblie.

Primele mentiuni despre Bradul de Craciun

 Primele mentiuni despre Bradul de Craciun

  Primul brad de Craciun impodobit a aparut in anul 1510, in Lituania. In Franta apare in 1521, dupa ce printesa Helene de Mecklenburg s-a casatorit cu ducele de Orleans, iar in Anglia in 1841.

Dar una din primele mențiuni detaliate ale bradului de Crăciun datează din anul 1605, aparținând unui scriitor din Strasbourg. Acesta nota că ”de Crăciun, oamenii aranjează copaci de Crăciun în camerele lor; ei atârnă trandafiri confecționați din hârtie multicolorată, mere, aur, zahăr și altele.” Din acest moment, copacii de Crăciun sunt menționați sporadic în diferite zone. În secolul al XVIII-lea, principala decorațiune pentru bradul de Crăciun erau lumânările aprinse. Prima apariție în literatură datează din 1774, în Suferințele tănârului Werther,  a lui Goethe, în care se spune că Werther a găsit-o pe Lotta ocupată decorând bradul în duminica dinaintea Crăciunului.

Cartea pentru copii Kriss Kringle's Christmas Tree, publicată la Philadelphia în 1845, a contribuit enorm la răspândirea popularității bradului de Crăciun în Statele Unite, unde a fost introdus de imigranții germani. În 1865, președintele Franklin Pierce a inaugurat primul brad de Crăciun la Casa Albă. După apariția hârtiei de împachetat, în anii 1880, cadourile, care până atunci se agățau în copac, au început să fie puse sub acesta.

citeste mai departe ► Despre Bradul de Craciun

Sfantul Nicolae in Lume - Datini si Traditii de Mos Nicolae

 Sfantul Nicolae in Lume -  Datini si Traditii

Sfantul Nicolae,  se sarbatoreste pe 6 Decembrie (345 A.D. sau 352 A.D.) este aproape de sarbatoarea Craciunului, de aceea, in multe tari, acestea s-au contopit. In Germania insa, Olanda, Elvetia, Romania, si alte citeva tari europene aceste doua sarbatori au continuat sa se sarbatoreasca separat. In mod traditional, copiii primeau in noaptea de 5 spre 6 Decembrie daruri sub forma de bomboane, prajituri, mere si nuci. In unele locuri copiii isi puneau ghetutele la usa in ajunul zilei de Sfantul Nicolae si a doua zi dimineata le gaseau pline de bomboane, prajituri, portocale si fructe uscate. In Olanda copiii isi primeau cadourile in saboti de lemn. In manastirile scoala, tinerele eleve isi agatau sosete la usa cu bilete pentru Sfantul Nicolae in care isi laudau cumintenia (de aici obiceiul scrisorilor pentru Mos Craciun), iar dimineata le gaseau pline cu fructe glasate sau bomboane (maica stareta citea biletele si facea daruri ca din partea Sfantului Nicolae). 

Dupa reforma protestanta din secolul XVI multe tari din Europa au renuntat la sarbatorirea zilei de 6 Decembrie. Olandezii insa au pastrat aceasta traditie catolica si chiar si azi, multi copii il asteapta pe Sinter Klaas (Saint Nicholas - Sfantul Nicolae) in ziua de 6 decembrie. La inceputul secolului XVII, olandezii emigrati in Statele Unite ale Americii au fondat New Amsterdam, care din 1664 a devenit cunoscutul New York. In citeva decade, sarbatoarea comemorarii Sfantului Nicolae s-a intins pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Iar Sinter Klaas a devenit repede Santa Claus (Mos Craciun) pentru majoritatea americanilor.

In nordul Germaniei, dupa reforma protestanta, Sfantul Nicolae a fost inlocuit de Krist Kindl (Pruncul Sfant), de aceea, aici, Santa Klaus nu are origine bisericeasca, ci una pagana, dupa zeul germanic Thor, care conducea o caleasca trasa de doua capre pe nume Cracker (Spargatorul) si Cruncher (Rontaila).

Catolici, ortodoxi si chiar protestanti continua sa-l sarbatoreasca pe Sfantul Nicolae si in ziua de astazi. Prin generozitatea sa fata de cei lipsiti de ajutor, si in special fata de copii, Sfantul Nicolae continua sa ramina un model de intelepciune, dragoste si milostenie.

Originea Noptii de Halloween

Originea Noptii de Halloween

Noaptea de Halloween Traditii, Obiceiuri si Legende

       Nu se stie cand si in ce imprejurari au aparut misterioasele credinte in spiritele lumii de dincolo care, cereau o noapte pe an numai a lor. Cert este ca atunci cand romanii invadau Britania, traditia era deja celebrata de intreaga suflare celtica.

Evenimentul  Shamhain   avea o stransa legatura cu preocuparile barbarilor de acum peste 2000 de ani care vedeau in ziua de 1 noiembrie inceputul iernii si al noului an, eveniment asociat cu moartea si frigul patrunzator al anotimpului inghetat. Acesta era dedicat zeului celtic al tenebrelor, Anwinn, cel care, in noaptea premergatoare primei zile de iarna, le permitea tuturor creaturilor fantastice sa invadeze lumea celor vii.

Credinta era ca spiritele fara liniste ale celor morti puteau cauta, in acea unica noapte, drumul catre lumea de dincolo cu ajutorul oamenilor, iar singurul mod in care puteau face acest lucru, era sa le fure trupul. De fapt, se pare ca vechii locuitori ai Britaniei si ai Irlandei de azi recurgeau destul de des la arderea pe rug a celor suspecti de a fi posedati, asta si ca un avertisment la adresa spiritelor care trebuiau indepartate.

În ajunul zilei de 31 octombrie, celţii din Irlanda construiau ruguri înalte din ramuri tinere de stejar pe care le considerau sfinte, iar la focul acestora infaptuiau sacrificii rituale. In acelasi timp, in nici o casa nu era aprins focul pentru a le face reci si neprimitoare, iar oamenii isi pictau chipurile in motive sumbre pentru a se confunda cu aratarile malefice care bantuiau printre ei. Aceeasi ceremonie avea loc si in Scotia cu singura deosebire ca pictii, nativii scotieni, credeau ca pot citi viitorul privind flacarile acestor ruguri .

Primele modificari ale traditiei celtice apar odata cu invazia romana din anul 43 i.H., atunci cand in Britania, odata cu trupele imperiale patrund si credintele latine. Si cum Shamhain era celebrata in aceeasi zi cu Pomona, zeita romana a fructelor, cele doua sarbatori se vor contopi, dand nastere, printre altele, obiceiului de a imparti fructe si dulciuri copiilor.

Datini si traditii de Halloween / Despre Halloween

Halloween  in Romania prinde tot mai mult teren ! In noaptea de 31 octombrie, copiii nu se costumeaza in monstri, mumii si alti zombi, colindand pe la usi dupa bomboane;  tinerii  romani au importat Halloween-ul  pentru o noapte de distractie cu alta coloratura.   Adaptat la cererea pietei, patronii de localuri imprumuta pentru o seara stilul tipic american redecorandu-si barurile cu tot felul de dovleci ciopliti cu diferite grimase, panze de paianjen, scheleti si foarte mult "sange". Amatori de distractie garantata, tinerii iau cu asalt astfel de spatii, petrecand pana dimineata, costumati in varcolaci, vampiri sau alte creaturi infricosatoare.

Termenul Halloween reprezintă o variantă scoțiană a denumirii All-Hallows-Even („evening”), adică noaptea dinainte de „All Hallows”. Până în secolul al XX-lea, ea era scrisă și „Hallowe'en”, eliminând „v”-ul și scurtând cuvântul. Deși sintagma All Hallows apare în engleza veche (ealra hālgena mæssedæg, sărbătoarea tuturor sfinților), conform Oxford English Dictionary (ediția a doua) de la Oxford University Press, All-Hallows-Even a fost atestat abia la 1556.

Datinile si traditile de Halloween includ : trick-or-treating, focuri in aer liber, baluri mascate, vizitarea “caselor bantuite” si sculptarea bostanilor. 

Semnificatia dovleacului si aparitia lui de Halloween
Halloween-ul, frontiera dintre anotimpuri, cand bariera ce separa lumea celor vii de cea a mortilor se ridica, sufletele raposatilor puteau sa se intoarca pentru cateva ore la vechile lor case sau locuri de origine. In cinstea, dar si de frica lor, oamenii lasau focul aprins in vatra si puneau mancare pe masa. Unii, de teama eventualei nemultumiri a fantomaticilor musafiri, se deghizau, in speranta ca nu vor fi recunoscuti si pedepsiti. Fara indoiala, era o noapte a primejdiilor si a spaimei. Prezenta nucilor, merelor si napului in practicarea acestui obicei sunt o marturie in acest sens. In America, napul a fost inlocuit de dovleac si in zilele care preced Halloween-ul, dovleci intregi sau sculptati (vezi legenda Jack-o-Lanterns) pot fi vazuti in fata caselor, ca un simbol al darniciei naturii.

Floriile - Intrarea Domnului in Ierusalim  - Datini si Traditii

Sarbatoarea Intrarii lui Hristos in Ierusalim este cunoscuta in popor sub denumirea de Florii. Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare se mai numea si Duminica aspirantilor la Botez, deoarece in aceasta zi catehumenii, care fusesera admisi la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca marturisire de credinta. Aceasta duminica a purtat si denumirea de Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri. Biserica vede in aceasta sarbatoare inaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce. El putea sa evite moartea, insa, o primeste de buna voie pentru a o birui. Lui nu-i este impusa moartea ca o necesitate, asa cum ne este impusa noua. De aceea El moare pentru altii, nu pentru Sine. El nu avea pacatul imprimat in firea Sa, ca noi toti, pentru ca S-a nascut ca om prin voia Sa. Existand din vesnicie ca Dumnezeu, El a luat firea omeneasca, dar a incadrat-o in ipostasul dumnezeiesc. Daca s-ar fi nascut ca orice om din pacat, prin pasiune omeneasca, ar fi murit pentru El si nu pentru noi. Ar fi ramas in moarte ca orice om, deci nu ar fi inviat. Intrarea in Ierusalim este o prefigurare a Intrarii in Ierusalimul ceresc. Astfel, nu intamplator noi cantam in noaptea de Pasti: "Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalim". 

In legatura cu acest eveniment, evanghelistul Matei noteaza: "Spuneti fiicei Sionului: Iata imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug" (Matei 21, 5). Floriile si manzul asinei In interpretarea Sfintilor Parinti, asina preinchipuie poporul iudeu, in timp ce manzul prefigureaza neamurile care urmau sa fie chemate la credinta. 

Semnificatia zilei de 9 Martie - Ziua Barbatului ( Datini,Traditii si Legende )

  9 Martie - Ziua Barbatului ( Datini,Traditii si Legende )

Acestei sarbatori i se mai spune si “Ziua celor fara nume”, a tuturor celor care nu-si au prenumele dintre sfinti sau Ziua barbatilor. In aceasta zi se rememoreaza uciderea celor 40 de mucenici care traiau pe vremea imparatului Licinius si care au fost martirizati pentru ca au refuzat sa renunte la Crestinism. 

Traditia si obiceiul de 9 martie

Traditia crestina spune ca barbatii trebuie sa bea in ziua de mucenici 40 de pahare cu vin. Acestea se zice ca reprezinta sangele varsat de cei 40 de Sfinti Mucenici din cetatea Sevastei. Cei care nu pot sa bea cele 40 de pahare cu vin, e bine ca macar sa guste vin in aceasta zi sau sa fie stropiti cu vin, acesta insemnand sange si putere de munca peste an.

40 sau 44?

In traditia populara, barbatii beau 44 de pahare cu vin. De unde provine diferenta? Dupa traditia crestina, Sfintii martiri au fost 40, dupa cea geto-dacica, au fost 44, atatea fiind si zilele dintre 9 martie si 23 aprilie, cand este sarbatorit Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. De aceea, in unele zone, exista pana astazi credinta, ca acesti Sfinti au fost 44.

Legenda  celor 40 de mucenici.

In vremea împăratului Licinius (începutul secolului al IV- lea e.n.), 40 de soldaţi creştinaţi din Sevastia (Armenia) au refuzat să mai aducă jertfe idolilor. În timpul persecuţiei împotriva creştinilor, soldaţii au fost aruncaţi în temniţă. Aici s-au rugat la Dumnezeu pentru întărirea credinţei şi i-au impresionat pe romani prin ţinuta lor demnă.

Guvernatorul imperial Agricola şi inspectorul roman Lizios au încercat să-i convingă pe soldaţi să se lepede de credinţa creştină. Aceştia au refuzat, iar autorităţile romane au ordonat să fie dezbrăcaţi şi aruncaţi într-un lac îngheţat de la poalele muntelui Ararat, pentru a-i determina să renunţe la creştinism.

Semnificatia zilei de 8 Martie

Ziua Mamei / Ziua Femeii / 8 Martie

Pe 8 martie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Femeii.

Prima zi s-a ţinut în 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte cîteva ţări europene. Data a fost aleasă de femeile germane pentru că, la aceeaşi dată în 1848, regele Prusiei a trebuit să facă faţă unei revolte armate şi a promis că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei.
 Însă Ziua Internaţională a Femeii a fost recunoscută oficial mult mai tîrziu, în 1975, de către Naţiunile Unite şi a fost adoptată, începînd cu această dată, de multe dintre guvernele ţărilor care pînă atunci nici nu aflaseră de existenţa ei.

În România în ziua de 8 Martie se sărbătoreste Femeia. Pânâ în decembrie '89 se vorbea de Ziua Mamei, dar după revoluţia din 1989,  Ziua Mamei a fost înlocuită cu Ziua Femeii.

8 Recomandari de 8 Martie :

1. Urari de 8 martie pentru mame
2. Urari de 8 Martie pentru sotii
3. Urari de 8 Martie pentru iubite
4. Urari de 8 Martie pentru colege
5. Urari de 8 Martie pentru profesoare
6. Felicitari / Urari pentru 8 Martie
7. De ce iubim Femeile .....
8. Urari de La Multi Ani 

.

Semnificatia zilei de 8 Martie

Semnificatia zilei de 9 Martie - Ziua Barbatului ( Datini,Traditii si Legende )

Jocul caprei de Anul Nou

Jocul caprei de Anul Nou

Capra: (Corpul este alcatuit dintr-o panza groasa pe care sunt cusute, in randuri, fasii de hartie colorata sau spice de stuf. Inaltimea corpului poate ajunge pana la 2-3 m (dupa traditia locului in care se joaca.) Capul poate fi impodobit cu oglinzi, fasii de panglica colorata, beteala).
Mosneagul (Are haine batranesti, cu un cojoc pe el. In mana duce un bat mare)
Baba (Imbraca haine femeiesti batranesti. Rolul acesteia este interpretat in travesti).
Negustorul: (Poarta pelerina, sapca. Are carja si cos.)
Doctorul: (Peste hainele obisnuite imbraca un halat alb. In mana are o trusa.
Vanatorul (Poarta haine verzi, de padurar. Are pusca.)
Fluierarul: (Se imbraca in haine comune. Are un fluier din care canta melodii populare in ritm vioi.)

Recomandari :  Statusuri pentru mess de Anul Nou

Citeste mai departe -> Jocul Caprei – Versuri Datini si Traditii Romanesti

Traditii romanesti / 30 Noiembrie - "Noaptea Sfântului Andrei"

 TRADITII ROMANESTI DE SFANTUL ANDREI

Links : Urari si felicitari de Sf. Andrei

Sfantul Andrei

Ziua Sfantului Andrei se cheama si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se stie ce a simbolizat lupul pentru daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu scapa dinaintea lui. De aici si credinta ca "isi vede lupul coada". Ziua se serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care indraznesc sa plece la drum, in ziua cand porneste si luparia.

In noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna, iar Sf. Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup. Ca sa-si apere gospodaria de lupi, se obisnuieste si astazi la tara sa se unga tarusii de la poarta, ferestrele si pragul usilor cu usturoi. In unele parti se ung cu usturoi chiar si fantanile. Alti gospodari fac o cruce de ceara si o lipesc la vite, insa numai la cele de parte barbateasca: boi, berbeci, armasari, tapi, si anume pe cornul din dreapta.

Tot din cauza lupilor nu se matura toata ziua, nu se da gunoiul afara, nu se ranesc grajdurile, nu se piaptana, nu se fac zgarieturi, nu se face pomana si nu se da nimic cu imprumut. Daca stapanii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totusi, cand soarta scrie altfel, primejdia nu se poate indeparta, caci peste cele hotarate de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.
În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le asculta ce spun, moare. La miezul noptii de Sf. Andrei se deschid cerurile.

Noaptea strigoilor

In credintele poporului roman de pretutindeni, in noaptea de catre Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umbla strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale mortilor, care nu ajung in lumea de "dincolo" dupa inmormantare, sau refuza sa se mai intoarca "acolo" dupa ce isi viziteaza rudele, la marile sarbatori calendaristice.

Strigoii morti devin foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Dupa relele provocate si locul unde activeaza, ei pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Ei calatoresc pe Pamant si pe ape, strigand si miorlaind, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau in butoi.

Prin unele parti, se crede ca acesti strigoi iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc pe afara, prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, adica cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile ce le au pe fata. Babele sau oamenii-strigoi, inainte de a iesi din casa pe horn, se ung pe talpi cu untura. Adeseori ei trag si clopotele pe la biserica. Cand nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat masuri de aparare: au mancat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate si la incheieturile trupului. Au uns ferestrele, usile, hornurile, scarile, clantele usilor, boii si vacile la coarne, clestele, lada si toporul. Pe alocuri, usturoiul este tavalit mai intai prin funingine. Unii astupa si hornul sobei. Daca strigoii nu gasesc nici un loc pe unde sa intre in casa, atunci cauta sa-i cheme afara pe cei dinauntru. Strigoiul vine si striga la fereastra: "Ai mancat usturoi?". Daca omul raspunde, il muteste; iar daca tace, se duce in treaba sa si incearca pe la cei care n-au mancat usturoi.

Noaptea vrajilor si a farmecelor

Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vraji si farmece. Fetele masoara noua cescute cu apa pline, si le toarna intr-o strachina, care se pune sub icoana. A doua zi, in zori, se masoara din nou, cu aceeasi cescuta, apa din strachina. Daca va mai ramane pe fundul strachinii apa, fie si cateva picaturi, atunci vor avea noroc; dimpotriva, daca ultima cescuta va ramane neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc si nu se vor marita. In noaptea de Sf. Andrei, ca sa-si viziteze ursitul, fata isi pune sub cap 41 de boabe de grau si daca viseaza ca-i ia cineva graul, se va marita.

Unele fete isi pregatesc turta, pentru ea aducand apa cu gura. Pentru acest colac aduc apa neinceputa, iar produsele din care se prepara turta (faina si sare) sunt masurate cu o coaja de nuca. Dupa ce au fost coapte pe vatra, fetele isi mananca turtitele preparate, convinse fiind ca ursitii vor veni, in vis, cu apa sa le potoleasca setea.

Fetele mai fac un colac din paine dospita, punand in mijlocul lui cate un catel de usturoi. Dus acasa, colacul este asezat intr-un loc calduros, unde este lasat vreme de o saptamana. Daca rasare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaste ca va fi cu noroc. Daca nu rasare, fata se intristeaza si spune ca va fi lipsita de noroc. Unele fete merg in aceasta noapte la fantana, aprind acolo o lumanare de la Pasti si o afunda cu ajutorul galetii. Cand fata apei este luminata bine, fata zice:
"Sfinte Andrei, Scoate-i chipul in fata apei, Ca in vis sa-l visez, C-aievea sa-l vaz!"
Atunci, apa din fantana se tulbura si fata isi vede, se spune, chipul ursitului. Unele isi fac de ursita cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cutite si o coasa, toate infierbantate in foc. Dupa ce s-au inrosit, se scot afara, se sting in apa si apoi se descanta.
In seara Sfantului Andrei, toti ai casei, mai ales fetele mari si baietii, seamana grau in cate o strachina sau glastra cu pamant. Aceluia ii va merge mai bine, va fi mai sanatos si mai norocos, caruia i-o rasari graul mai bine si o creste mai frumos.

Usturoi miraculos... Tot in seara de 29 noiembrie, se aduna la o casa mai multi flacai si fete. Pe o masa, ei pun mai multe caciuli de usturoi, imprejmuite cu tamaie, smirna si cateva lumanari de la Pasti aprinse. Pun apoi pe masa diferite feluri de mancare, mananca, vorbesc si rad in toata voia buna, pana cand apar zorii zilei. Fetele isi impart intre ele usturoiul, pe care il duc a doua zi la biserica, pentru a-l sfinti preotul.

Acest usturoi se pune pe policioara la icoane, fiind bun de facut de dragoste. In alte zone din tara noastra, pazitul usturoiului se face in felul urmator: intr-o casa de gospodar se strang 10-12 fete, avand fiecare fata cate o paine, trei capatani de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o ata rosie si o sticla de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masa, intr-un colt al casei, si se acopera cu o broboada rosie. Langa lucruri, pe masa, sta un sfesnic c-o lumanare aprinsa, care arde de cu seara si pana in ziua. Langa masa, una in dreapta si una in stanga, stau de straja doua babe, care baga bine de seama ca sa nu se fure din lucruri, ori sa nu puna cineva mana pe ele. Ele stau acolo neclintite pana dimineata. La aceasta petrecere, vin si baieti cu lautari. Se canta si se petrece pana in zori.

Cand s-a facut ziua, hora este jucata afara. Un flacau joaca in mijlocul horei toate lucrurile fetelor, pazite de batrane. Dupa joc, fetele isi iau lucrurile si le impart flacailor. Painea se mananca, rachiul se bea, usturoiul se pastreaza de leac. Cand vitele-s bolnave, li se da mujdei in bors ori vin si le trece. Daca se fura din usturoi, nu-i bine deloc: fetei nu-i va mai merge bine. Usturoiul pazit este semanat primavara. Daca pleci la drum lung, sa iei putin usturoi cu tine.

De la pazitul acestui usturoi s-a nascut zicala: "Parca a pazit usturoiul", care se da celui ce se cunoaste ca a petrecut o noapte fara somn. Tot in aceasta noapte se fac observatii meteorologice: daca luna va fi plina si cerul senin, se zice ca iarna va fi cu moina. Daca luna va fi plina si daca cerul va fi intunecat, daca va ninge sau va ploua, peste iarna vor fi zapezi mari si grele.

De la aceasta zi si pana la Craciun, gospodinele nu mai tes in razboi si nu torc, de frica sa nu se supere Maica Domnului pe dansele. Sfantul Andrei este socotit inceput de iarna, numindu-se din aceasta cauza "Andrei-de-iarna".

Alte Articole :

Mesaje, Sms-uri Urari si felicitari de Sf. Andrei – cu ocazia zilei de Sfantul Andrei