Postul Pastelui
Sfanta Biserica ne recomanda sa postim cand Mirele nu se mai afla printre noi si cu trupul, de aici intelegand ca timpul postului este interpretat ca o perioada de constanta asteptare si pregatire pentru intampinarea Mirelui Hristos. De altfel, din predica de pe munte (Mt 6, 14-18), ca si din alte imprejurari in care s-a referit la post, rezulta clar ca Iisus nu le impune crestinilor postul, dar nici nu le interzice s-o faca, ba chiar le-o recomanda aratand in ce fel trebuie tinut.
Inainte de toate postul se constituie intr-un semn al dragostei pentru Dumnezeu si al grijii pentru suflet. Parintii Bisericii afirma ca lacomia l-a alungat pe om din rai si tot ea l-a despartit de Dumnezeu. Si acum aceeasi lacomie ne poate invrajbi cu oamenii si ne indeparteaza de Dumnezeu. Parafrazand proverbul "plenus venter nori studet libenter", atentiona si el ca cine este prea satul devine incapabil sa se mai roage, asa cum pasarile grase nu izbutesc sa se mai ridice in vazduh. Rezulta deci ca putem posti ori de cate ori se impune a ne limpezi mintea pentru lucrarea spirituala, pentru ca postul intareste mintea sublinia Sfantul Vasile cel Mare.